Formularul Z11 pentru nerezidenți: cum obțineți certificatul de atestare a impozitului plătit în România

Românii care nu mai au rezidență fiscală în România, dar au rămas asociați în societăți românești, se lovesc frecvent de aceeași problemă: pentru a-și putea credita în statul de rezidență impozitul reținut în România, au nevoie de certificatul privind atestarea impozitului plătit în România de persoane fizice nerezidente, document care se obține, în practică, prin depunerea formularului Z11.

Formularul Z11 este prevăzut de ANAF ca cerere electronică pentru eliberarea acestui certificat, iar instrucțiunile oficiale cer atașarea documentelor care dovedesc venitul realizat și plata impozitului. Puteți vedea baza procedurală în OMFP nr. 583/2016.

Problema nu este existența formularului în sine. Problema este că, în multe situații, procedura a devenit mult mai greoaie decât ar trebui, mai ales pentru dividende, unde impozitul este reținut la sursă, plătit de societatea din România și raportat deja de plătitor către ANAF prin declarațiile informative aplicabile. Formularul 207 este instrumentul oficial prin care plătitorii declară, pe beneficiari nerezidenți, impozitul reținut la sursă.

Cine trebuie să depună formularul Z11

În practică, formularul Z11 apare frecvent în următoarea situație:

persoana fizică este nerezident fiscal în România;
a rămas asociat sau acționar într-o firmă din România;
primește dividende sau alte venituri din România;
impozitul este reținut și plătit în România;
în statul de rezidență este necesară dovada oficială a impozitului achitat în România.

Fără acest certificat, în multe state este dificil sau chiar imposibil să obțineți credit fiscal ori să justificați tratamentul prevăzut de convenția de evitare a dublei impuneri.

Ce este formularul Z11, oficial

Z11 este cererea utilizată pentru eliberarea certificatului privind atestarea impozitului plătit în România de persoane fizice nerezidente, document emis de organul fiscal competent. ANAF îl publică expres ca formular distinct.

Tot ANAF arată că Z11 este o cerere electronică, iar documentele justificative se transmit atașat, în format ZIP, în pagina dedicată formularului: Formular Z11 – ANAF.

Instrucțiunile oficiale prevăd că se anexează copii ale documentelor prin care se face dovada:

realizării venitului;
plății impozitului datorat;
iar, după caz, a certificatului de rezidență fiscală al persoanei nerezidente, împreună cu traducerea autorizată în limba română, atunci când s-au aplicat prevederile convenției de evitare a dublei impuneri.

Instrucțiunile formularului pot fi consultate aici: Instrucțiuni Formular Z11.

Până aici, procedura pare rezonabilă. În practică însă, foarte des nu mai vorbim despre un set minimal de documente, ci despre dosare stufoase.

De ce a devenit formularul Z11 un coșmar birocratic

Din practică, exact aici apare frustrarea majoră a contribuabililor nerezidenți.

Pentru un certificat care ar trebui, logic, să ateste doar:

cine este beneficiarul venitului;
ce venit a obținut din România;
ce impozit s-a reținut și plătit;
în ce perioadă;

ajung să fie solicitate, uneori, 20–30 de documente, printre care:

bilanțul societății;
balanța de verificare la final de an;
hotărârea AGA de distribuire a dividendelor;
fișe de cont;
extrase de cont;
ordine de plată pentru impozitul pe dividende;
dovezi suplimentare ale plății dividendelor;
declarații depuse de societate;
certificate de rezidență fiscală și traduceri;
alte înscrisuri cerute punctual de administrația fiscală.

Aici apare întrebarea legitimă a oricărui contribuabil: de ce trebuie reîncărcate documente pe care ANAF le are deja?

Societatea a depus deja situațiile financiare. Impozitul reținut la sursă a fost deja declarat. Plata impozitului a fost deja efectuată și evidențiată. În multe cazuri, informația există deja în ecosistemul fiscal, doar că nu este valorificată unitar în procesul de emitere a certificatului.

Formularul Z11 pentru dividende: de ce procedura ar trebui să fie mai simplă

În cazul dividendelor plătite către nerezidenți, discuția este cu atât mai sensibilă cu cât vorbim, de regulă, despre impozit reținut la sursă de societatea română, adică despre un impozit care nu este calculat și plătit direct de persoana fizică nerezidentă, ci prin mecanismul fiscal al plătitorului de venit.

Codul fiscal tratează dividendele ca venituri impozabile din România pentru nerezidenți, iar obligațiile de reținere și declarare revin plătitorului, în limitele legii interne și, după caz, ale convențiilor de evitare a dublei impuneri. Un material sintetic ANAF pe tema impozitării nerezidenților poate fi consultat aici: Ghid ANAF – Nerezidenți.

Cu alte cuvinte, în multe spețe privind dividendele, ANAF nu pornește de la zero. Există deja:

venitul distribuit;
beneficiarul nerezident;
impozitul reținut;
declarația informativă depusă de plătitor;
dovada plății la buget.

Tocmai de aceea, cerința unor dosare mamut este percepută de contribuabili ca fiind disproporționată față de scopul real al certificatului.

Când certificatul nu se emite până nu se sting alte datorii ale firmei

Una dintre cele mai neplăcute situații întâlnite în practică este aceea în care certificatul solicitat pentru un nerezident nu se eliberează până când firma din România nu își achită alte datorii fiscale.

Aici apare o ruptură logică serioasă.

Dacă impozitul pe dividende:

a fost calculat corect;
a fost reținut corect;
a fost plătit corect;

atunci certificatul solicitat ar trebui să ateste tocmai acest fapt: impozitul plătit în România pentru acel beneficiar nerezident.

În practică însă, am întâlnit situații în care existența altor obligații restante ale societății a blocat eliberarea certificatului, deși acele datorii nu aveau legătură directă cu impozitul pe dividende deja achitat. Nu vorbim aici despre o regulă legală exprimată uniform la nivel național, ci despre o abordare administrativă neunitară, care poate produce întârzieri serioase și complicații în relația contribuabilului cu fiscul din statul de rezidență.

Pentru persoana nerezidentă, efectul este foarte concret: nu își poate închide corect dosarul fiscal în străinătate, deși impozitul relevant pentru ea a fost deja plătit în România.

De ce diferă procedura Z11 de la județ la județ

Poate cea mai frustrantă parte a procedurii Z11 este lipsa de uniformitate.

Din experiența practică, există administrații fiscale unde:

procesul este relativ rapid;
se cer documente strict relevante;
certificatul se eliberează fără blocaje inutile.

Dar există și administrații unde:

lista de documente cerute se extinde excesiv;
se solicită înscrisuri pe care ANAF le are deja;
apariția unei datorii a firmei complică nejustificat dosarul;
termenul practic de soluționare devine imprevizibil.

Această diferență de practică este, în sine, o problemă. Pentru contribuabil, nu ar trebui să conteze în ce județ este administrată societatea. Procedura ar trebui să fie predictibilă, standardizată și proporțională, mai ales când vorbim despre documente cerute pentru evitarea dublei impuneri și pentru relația cu autorități fiscale din alte state.

De ce contează timpul de emitere a certificatului

Pentru contribuabilul nerezident, întârzierea nu este doar o neplăcere administrativă.

În multe cazuri, certificatul este necesar pentru:

declararea venitului în statul de rezidență;
obținerea creditului fiscal extern;
evitarea dublei impuneri.

Cu cât emiterea certificatului se prelungește, cu atât crește riscul de:

depuneri incomplete în străinătate, penalități și/sau amenzi;
blocaje în închiderea anului fiscal pentru persoana nerezidentă;
costuri suplimentare cu traduceri, corespondență și clarificări.

Ce ar trebui să se schimbe în practica ANAF

Din perspectivă fiscală și administrativă, procedura Z11 ar avea nevoie de câteva corecții de bun-simț:

standardizare națională a documentelor solicitate;
limitarea solicitărilor la înscrisuri strict relevante pentru venitul și impozitul atestat;
valorificarea datelor deja depuse de societate la ANAF, fără a obliga contribuabilul să le redepună inutil;
separarea clară între certificarea impozitului deja plătit și alte datorii fiscale ale firmei, care nu au legătură cu acel impozit;
termene practice previzibile, astfel încât documentul să fie util în relația cu statul de rezidență.

În lipsa unei practici unitare, contribuabilul rămâne prins între două administrații fiscale: cea din România, de unde încearcă să obțină certificatul, și cea din statul de rezidență, care îl așteaptă.

Aveți nevoie de ajutor cu formularul Z11?

Dacă sunteți nerezident fiscal și aveți nevoie de ajutor cu formularul Z11, cu pregătirea documentelor justificative sau cu obținerea certificatului privind atestarea impozitului plătit în România, contactați-ne.

Vă putem ajuta să:

analizați corect situația fiscală;
pregătiți dosarul într-o formă coerentă și completă;
reduceți riscul de solicitări suplimentare;
gestionați mai eficient relația cu ANAF.

Contactați-ne pe adresa: office@taxland.ro și vă răspundem în aceeași zi lucrătoare.